Şi, dacă ai fi un comentator cu gândurile într-altă parte, tot n-ai avea cum să nu sesizezi că Scrisoarea lui Octav Cozmâncă strânge într-un document devastator toate punctele de vedere ale lui Ion Iliescu despre situaţia din PSD.

Câteva dintre ele au fost afirmate public de Părintele fondator al partidului. Disparate, dar mai ales definite prin legendara prudenţă iliescistă, ele n-au avut un prea mare impact mediatic. Şi din simplul motiv că n-au fost urmate, aşa cum ar fi fost de aşteptat, de gestul cerut de minima logică: plecarea lui Ion Iliescu din partid.

În absenţa acestui gest, criticile aduse de Ion Iliescu situaţiei din PSD n-au fost prin nimic diferite de cele aduse de Mircea Geoană situaţiei din Coaliţia PDL-PSD-PC. Ceva rezumat plastic de jurnalişti ori de câte ori liderul PSD s-a zburlit la PD-L prin zicala: Adio, dar rămân cu tine! Ca şi Ion Iliescu, Octav Cozmâncă denunţă:

- pierderea de către PSD a identităţii de partid de Stânga, prin comportamentul de latifundiari ai multor lideri locali şi centrali;

- alierea cu PD-L din dorinţa unor lideri PSD de a pune mâna pe funcţii izvorâtoare de noi averi;

- acapararea partidului de grupuri de interese.

Adăugând acestor critici efortul de satisfacere a orgoliului asumat de Ion Iliescu (definirea drept puci a înlocuirii Părintelui fondator cu Mircea Geoană, un politician care n-a contribuit cu nimic la făurirea partidului, dar mai ales n-a combătut în anii războiului cu Dreapta, mustrarea actualului preşedinte al PSD pentru lipsa de respect faţă de "fondatorul partidului"), avem imaginea unui gest menit a-l determina pe Ion Iliescu să plece din PSD şi, eventual, să se alăture lui Sorin Oprescu în cadrul a ceea ce Octav Cozmâncă anunţa drept Alianţa Naţională a Forţelor Democratice de Stânga.

Pornind de aici, toţi jurnaliştii s-au grăbit să va