Cartea lui Pascal Bruckner este o lectie oblica, indirecta, care ingroasa voit datele unui caz vizibil, totusi, acela al siluirii unui mit fundamental al copilariei. El nu face decit sa reprezinte blazonul unei lumi decazute, care nu mai are timp si pentru bucuriile simple, firesti ale sufletului. Or, Craciunul este, in primul rind, o sarbatoare a sufletului. Lumea contemporana, inrobita unui acerb consumism (noua ideologie dominanta), nu mai are respect pentru mituri, pentru traditie, transformind totul intr-o acerba concurenta pecuniara. Asa se face ca simbolurile sacre, cele tipice copilariei au ajuns simple elemente de recuzita intr-un vertij al promovarii unor produse de calitate indoielnica. Printre acestea, imaginea lui Mos Craciun este, cu siguranta, cea mai tocita. Eroul copilariei, darnicul, blajinul batrin a devenit o imagine omniprezenta, de gasit in infinit mai multe contexte cu totul nepotrivite decit in situatiile tipice, de bun simt: il poti contempla atit pe o sticla de Coca-Cola sau pe una de bere, cit si pe lenjeria intima ce reprezinta echipamentul de lucru al vreunei galese domnisoare care face parte din strategia de promovare a cutarui produs. Cu alte cuvinte, avem de a face cu o inflatie a acestui simbol al copilariei, care a produs un soi de scadere vertiginoasa a creditului pe care prescolarii chiar mai sint dispusi sa i-l acorde filantropului mosneag, care si-a pierdut, in primul rind, unicitatea, fiind reprodus la scara industriala si in ipostaze care de care mai nastrusnica. Mos Craciun a ajuns sa insemne, in zilele noastre, in aproape toate cazurile, semnul kitsch-ului. Si e pacat. Probabil astfel de idei au stat la nasterea cartii lui Pascal Bruckner, Pazea, se-ntoarce Mos Craciun!, de gasit, intr-o reusita traducere si intr-o cit se poate de eleganta conditie grafica, sub sigla editurii TREI. Frumoasele ilustratii, coperta si chiar unel