Capete de rind „La judecata de apoi / nu se sufera mirosul de tamiie /.../ petrecuti de risetele Regilor nesatui / ochii mei clipesc marturii din ce-am vazut / bolnav de transparenta / ratacesc cu poezia la git / cintind litanii". (Lucian Alecsa) Pe la inceputul anilor optzeci, intr-o zi aparu la „Corso" un personaj nou, care insa in scurt timp facu cunostinta cu toata lumea. Parea sa fie un nabab venit din tinuturi indepartate, caci larghetea cu care-si deschidea buzunarele impresiona profund pina si pe cei mai inversunati pictori si poeti ai generatiei „damnate" ce-si faceau veacul acolo, privind cind cu apatica melancolie, cind cu o inversunare crincena la puhoiul de lume ce se scurge cind incoace, cind incolo pe strada Lapusneanu. Patimile erau potolite de vintul care rasfira salcia pletoasa ce se inalta revarsindu-si ramurile galbene peste jumatate din terasa sau de melancolia clopotelor bisericii ce se afla si azi alaturi de circiuma. Personajul purta o barba blonda, lunga, cu suvite decorate imprastiate pe piept si niste plete pe masura barbii. Venea din tirgul prafuit al Savenilor in dulcele tirg al Iesilor; vroia sa simta pe pielea lui intreaga atmosfera literara. Se pare ca poseda un miros foarte ascutit, care-l calauzi imediat spre cea mai infecta circiuma din oras, „Corso", frecventata totusi de o mare parte din boema ieseana. Raspundea la numele de Lucian Alecsa si la cei treizeci si doi de ani avea o biografie destul de incarcata ca sa constituie obiectul de studiu a trei rinduri de generatii de critici literari. Urmatoarele vizite pe care poetul le-a facut in Iasi au lasat aceleasi urme adinci in constiinta noastra, fiind la fel de pitoresti. Omul din Saveni se arata a fi la inaltimea tuturor geniilor care populau de dimineata pina seara acest tainic loc. Descinderile pe care apoi le-am facut la rindul nostru in tirgul Savenilor au fost si ele memorabi