In iunie 2002, la nici 20 de ani, Irina Denejkina devenea peste noapte o celebritate, in momentul cand manuscrisul sau era "pescuit" de pe internet si nominalizat la prestigiosul Premiu National Bestseller al Rusiei. Tradusa la scurt timp in 12 limbi si publicata de case editoriale de renume (Seuil in Franta, Simon and Schuster in Statele Unite, Einaudi in Italia), autoarea a cucerit rapid presa internationala, care a descoperit in anonima studenta la jurnalism din Ekaterinburg un fel de wunderkind al generatiei postperestroika si o voce definitorie a literaturii pop in Rusia postsovietica. Prozele sale, "un Trainspotting a la russe", dupa cum au fost supranumite, vorbesc cu o franchete socanta si o violenta cuplata cu candoarea si sordidul despre sex, votca si droguri, despre MTV, McDonald's si familia Simpson, despre rock'n'roll si internet, despre Rusia de azi ce se vrea capitalista si despre o intreaga generatie de adolescenti prinsi in deriva tranzitiei.

Lioha-rottweiler

Dupa istoriile mele

marea s-a rasturnat

si cineva a inventat atunci uscatul

si de la sine

totul a devenit mai bun.

Zemfira

Liudka statea in picioare pe prichiciul ferestrei de la etajul doisprezece si se pregatea sa sara. Era usor ciupita si avea parul valvoi. Ii flutura in vantul de decembrie, iar degetele ii devenisera sticloase. Liudka era ferm decisa sa sara. Pentru ca venea al treilea mileniu si ea era singura acasa. Si nimeni nu o invitase nicaieri si nimeni nu venise la ea. Si parintii plecasera in vizita si nu vrusesera s-o ia cu ei. Pe masa trona o sticla de sampanie stiuletiforma si o farfurie cu sandvisuri. Pana la Anul Nou ramasesera patruzeci de minute. Cand orologiile din toata tara vor bate ora douasprezece, Liudka nu va mai fi. Trupul ei va zace pe asfalt, iar sangele ei, amestecat cu zapada, va ingheta in bulgari di