Foc în gât
După Bookfest, am profitat de ocazie şi am vizitat un bun prieten care s-a mutat acum câţiva ani de la Iaşi la Piteşti. Într-una din zile (3 de toate, cât îi stă bine oaspetelui să stea într-o vizită, nu-i aşa?), am făcut o plimbare pe Calea Drăgăşani în jos, am cotit-o la stânga, la un moment dat, am ajuns într-o piaţă. Înainte să intru în hala cu legume şi fructe, am văzut pe trotuar o femeie mai în vârstă, o munteancă mărunţică, uscăţivă îmbrăcată în negru, care avea spre vânzare o pungă cu corcoduşe verzi şi trei legături cu o plantă pe care o ştiam, dar nu eram sigur de numele ei.
- Nu vă supăraţi, cum se numeşte floarea asta?
- Coada-şoricelului.
Mda, deci era chiar coada-şoricelului.
- Şi pentru ce-i bună?
- Pentru ceai, pentru stomac.
- Da? Pentru ce fel de probleme cu stomacul?
- Păi, pentru arsuri la stomac sau când ai foc în gât, cum se mai spune! Luaţi, vă dau toate cele 3 legături cu 1 leu!
- Nu, mulţumesc, dar nu-mi trebuie, din fericire n-am probleme cu stomacul.
Am dat să plec, apoi m-am gândit că femeia chiar merită să-i dau un leu – doar mă lămurise, îmi oferise două informaţii plus o expresie („foc în gât”) pe care n-o mai auzisem!
- Poftim, luaţi leul acesta, vă rog.
- A, nu, doar dacă luaţi legăturile...
- Vă rog, chiar m-aţi lămurit.
A trebuit să insist ca să accepte leul – bunul simţ al omului sărac, dar cinstit nu o lăsa pe ţărancă să primească bani pentru altceva decât marfa oferită spre vânzare.
Altfel, dincolo de faptul că „Regina plantelor medicinale din România” (Formula AS, nr. 832, 2008) este leac pentru mult mai multe probleme decât cele stomacale, povestea cu coada-şoricelului (Achillea millefolium) mi-a confirmat din nou faptul cât de diferite sunt numele date în diverse limbi aceleiaşi plante sau insecte etc: în limba română, numele plantei pa