Democratia, blestemul politic cel mai dulce cum ar spune Churchill, e un proiect uman generos si cu derapajele. Iar ungurii sint si ei oameni: s-au grabit in UE fara sa-si fi inmormintat comunismul.
Asediul la care au supus institutiile statului manifestantii din Budapesta si din alte citeva orase e doar virful aisbergului. Iar caseta cu inregistrarea discursului autocritic si cam slobod („am f...t-o”) al premierului Gyurcsany, un pretext.
Altfel spus, ceea ce o lume intreaga a putut vedea luni noapte la televizor a fost doar o forma manifesta a unui conflict care dureaza, cu intensitati variabile, de ani intregi.
Tacit, manifestantii de pe strazile Budapestei au vandalizat pina acum de zeci de ori sediul televiziunii de stat ungare ori monumentul eroilor sovietici (care, intre noi fie vorba, e o ruina arhitectonica si e exemplul cel mai elocvent de tupeu cu care au reusit comunistii sa negocieze retragerea lor din istorie).
Cele trei partide care au format ultimul for legislativ din capitala ungara, ca si cele patru care il alcatuiesc pe cel de acum, dau oricarui observator politic din afara imaginea unui sistem politic stabil, matur. Numai ca aceasta maturizare da semne de precocitate.
Consolidarea configuratiei politice actuale din Ungaria a provocat si o intensificare a tensiunilor dintre cele doua mari blocuri politice care o formeaza: socialistii lui Ferenc Gyurcsany (MSZP) si tinerii democrati ai lui Viktor Orban (FIDESZ).
Declansarea protestelor de strada vine intr-un concurs de imprejurari foarte favorabil simpatizantilor FIDESZ. Sint, mai intii, masurile radicale de reforma introduse de guvernul ungar in ultima perioada (recalcularea impozitelor, concedieri in masa in rindul angajatilor de la stat).
Apoi, campania electorala pentru alegerile locale, atmosfera care in sine e su
