Se poate afirma că nimic din ceea ce este uman nu se află în exteriorul medicinii. Un alt adevăr este acela că cel mai specific, mai caracter Publicitate istic eveniment existenţial, acela care conferă în cea mai mare măsură substanţa sa de umanitate, este boala. Ideea infuziei de umanitate pe care o dă boala a fost identificată în parteneriat privilegiat cu medicina. Cât de umani devin oamenii bolnavi au spus-o poeţi ca Paul Claudel şi filozofi ca Sören Kierkegaard şi Charles du Bos. Întrebarea este dacă medicina poate revendica un loc în lumea miracolelor. Răspunsul poate fi, după lectura cărţii dlui prof. dr. Dumitru Dumitraşcu, atât afirmativ, cât şi negativ. De ce? Pentru că miraculosul este o inerenţă a speranţei şi pledoaria făcută pentru ea în ultimul capitol este convingătoare. Negativ, dacă renunţăm la tot ceea ce aduce medicina cu ea, alinare, consolare. Dar făcând aceasta deschidem uşa dezamăgirii care apare la cei ce nu ştiu că ursitoarele ne-au hărăzit o existenţă maladivă, tocmai pentru a o înţelege mai bine. Primul text al volumului de eseuri medico-umaniste: MEDICINA ÎNTRE MIRACOL ŞI DEZAMĂGIRE, semnat de dl prof. dr. Dumitru Dumitraşcu, este o scrisoare adresată autorului de către Constantin Noica.

(...)

Se poate afirma că nimic din ceea ce este uman nu se află în exteriorul medicinii. Un alt adevăr este acela că cel mai specific, mai caracter Publicitate istic eveniment existenţial, acela care conferă în cea mai mare măsură substanţa sa de umanitate, este boala. Ideea infuziei de umanitate pe care o dă boala a fost identificată în parteneriat privilegiat cu medicina. Cât de umani devin oamenii bolnavi au spus-o poeţi ca Paul Claudel şi filozofi ca Sören Kierkegaard şi Charles du Bos. Întrebarea este dacă medicina poate revendica un loc în lumea miracolelor. Răspunsul poate fi, după lectura cărţii dlui prof. dr. Dumitru Dumi