La finele lui septembrie, la Lisabona te intilnesti zilnic, oriunde ai fi, cu sute de turisti, unii virstnici bine, cu care ne incrucisam parca in intrecere socialista. Prieteni din Cluj imi telefoneaza sa-mi spuna ca vor fi la sfirsitul lui septembrie la Lisabona, lui Cornel i se va interpreta o compozitie. Ramineti pina pe 5 octombrie, de Ziua Republicii, le spun, anul acesta vor sarbatori 100 de ani. Caut niste insemnari de acum trei ani, impresii de la fata locului, asteptind o redactare mai elaborata, cindva. * La finele lui septembrie, la Lisabona te intilnesti zilnic, oriunde ai fi, cu sute de turisti, unii virstnici bine, cu care ne incrucisam parca in intrecere socialista. Lisabona turistica: monumente si cladiri impresionante, multe statui, fosta putere coloniala. Cartiere pitoresti, strazi in panta, intortocheate, inguste, pe care se circula cu niste tramvaie cum era cel de pe Sararie cindva, in tineretea noastra. Dar strazile sint mult mai abrupte. Vagoanele, de epoca, bine intretinute, au mecanisme de conducere vetuste, roti mari si manete - bronz, arama si alamuri -, dau semnal strident inainte de fiecare colt. Pasagerii se bucura ca niste copii la viraje. Scrisnete ingrozitoare de roti. Mai sint si niste vagoane care urca pante abrupte cu ajutorul unor cabluri. Peste tot (metrou, autobuz, tramvai) se merge cu un permis pe cinci zile. Multe hoteluri de patru stele, se vintura bani multi pe aici, desi pare modest totul. Preturile - cam ca la noi. Barbatii sint mai conformisti, multi in costum, cu cravata, nu numai functionarii. Vizitam Castelul, pe o stanca, cladire medievala de aparare, luat cu asalt si sacrificii de la mauri, cind a pornit actiunea de eliberare de sub arabi. Si, bineinteles, multe biserici - e doar o tara catolica. Primele citeva zile la Lisabona sint dedicate conferintei. Organizatorul, Michel Binet, de la Centrul Lusitan de Investiga