La radio zice ceva în germană de stau, la Kufstein. Ne aşteaptă adică o coadă, un ambuteiaj, pe autostradă. E sfîrşit de vacanţă şi toţi nemţii, polonezii, slovacii, cehii, ungurii, românii sau bulgarii care au fost la schi în Austria se întorc acasă pe acolo. Panourile electronice semnalizează viteza maximă de 60 km pe oră. La radio se vorbeşte de rute alternative. Apare un ausgang spre St. Johann. N-o să risc s-o iau pe acolo. Fiul meu mă întreabă de ce, dacă tot au aceeaşi limbă, austriecii scriu ausgang şi nemţii ausfahrt. Nu ştiu să-i răspund şi îi aduc aminte că italienii scriu uscita (adică, mai pe româneşte: uşchiala). Rîde.

Deja ne-am blocat. Cei doi şmecheraşi de Bucureşti cu X6 şi ML-ul, care ignorau restricţiile de viteză şi ne-au depăşit în trombă, sînt acum şi ei blocaţi la cîţiva metri mai în faţă. Trei rînduri de maşini. Ca la stop în Bucureşti. Noi ne plîngem de lipsa autostrăzilor, iar vesticii de ambuteiajele de pe cele care există.

Nemţoaica din Corolla Versus din stînga încearcă să-şi liniştească copilul mic din spate care plînge. Pare excedată, dar gesturile îi sînt calme. Scoate de undeva un biberon. Cei patru polonezi graşi din Kia Sorento din dreapta îşi ţin schiurile între ei, în maşină. Abia mai au loc de atîtea bagaje. Înaintăm un pic, cît să-l privesc şi pe individul cu Porsche. Poartă ochelari de soare, deşi ziua e de-un cenuşiu crunt. Nu-şi ia mîna de pe volan nici cînd stă pe loc.

Noi ne oprim, iar pe banda din stînga se înaintează. Ne ajung din urmă cele două rulote (unde or merge cu ele iarna?) şi apoi lîngă noi se opreşte slovacul cu barbă albă care trage cu Mercedes-ul o remorcă din scînduri de lemn. Dintr-o dată toate maşinile pornesc. Ambuteiajul se risipeşte ca norii de ploaie vara. Prindem viteză şi ne bucurăm de cîteva minute de libertate. Nu durează mult însă pînă cînd automobilele se strîng