Dan Grigore Adamescu are domiciliul în Bucureşti aşa că a fost inclus în clasamentul din Capitală. Are afaceri imobiliare, retail, media, în asigurări şi turism.
În 1971, după ce a absolvit Academia de Studii Economice din București, s-a angajat la I.C.L. „Universal-Consignaţia“, „raiul“ bunurilor de import. Puștiul Dănuţ – pe atunci nu avea mai mult de 25 de ani - s-a trezit cu gestiunea celor mai râvnite produse alimentare, în mijlocul celor mai diverse cereri (inclusiv venite din partea Elenei Ceaușescu pentru aprovizionarea cantinei ICECHIM – Institutul de Cercetare Chimică).
Click aici sau pe imagini pentru fotogalerie
A avut grijă să acopere de semnături fiecare livrare și să strângă, conștiincios, totul. Așa că primul control (legendarele controale făcute de o suită de miliţieni, miliţie economică, politică, Securitate) l-a adus în faţa celor mai mari șefi. L-a și impus, în egală măsură, pentru că a avut răspunsul pregătit pentru toate întrebările.
Vestea că avea o tumoare la hipofiză, neoperabilă în România, și posibilitatea de a se opera în Germania Federală i-au deschis, în mod paradoxal, porţile spre Occident.
Aşadar, Revoluţia l-a prins în Germania. Deşi mama este nemţoaică şi a urmat şcoala germană, a ajuns la Berlin în 1978 dintr-o întâmplare nefericită, urmând să fie operat. Acolo, în 11 ani, a reuşit să pună pe picioare un business de zeci de milioane de mărci germane.
Firma pe care a reuşit s-o ridice de la zero avea 40 de filiale în Estul Europei, fiind, în 1989, reprezentant exclusiv pentru Europa Centrală şi de Est al producătorilor japonezi JVC, Seiko sau Panasonic. În momentul prăbuşirii sistemului comunist, firma lui Adamescu avea vânzări de 60 de milioane de mărci germane şi un profit net de 12 milioane de mărci germane.
Căderea Cortinei de Fier l-a obligat pe Adamescu să ia o
