În 2009, europarlamentarele din România au loc în acelaşi timp cu europarlamentarele de pe întregul continent. Peste tot, observatorii politici profeţesc o slabă participare la vot.Nu-i exclus însă ca România să facă excepţie de la regulă.

Mai întâi, pentru că aşa cum a arătat experienţa scrutinului anterior, în România nici politicienii şi nici electoratul nu deosebesc specificul europarlamentarelor.

Drept urmare, campania pentru Parlamentul European e deja (pentru că a început) o campanie ca pentru Parlamentul naţional.

Altfel spus, scrutinul din 7 iunie 2009 e perceput ca un nou moment de chelfăneală în general.

Mult mai important, dat fiind că în 2009 vor avea loc prezidenţialele, campania pentru europarlamentare se anunţă drept una pentru prezidenţiale. Cel puţin doi dintre adversarii lui Traian Băsescu - Mircea Geoană şi Crin Antonescu - s-au lansat în campania pentru europarlamentare cu vădita intenţie de a face campanie pentru prezidenţiale.

Altfel e greu de explicat de ce Mircea Geoană mai ales s-a preocupat în ultimul timp doar de atacarea lui Traian Băsescu. De acest adevăr şi-a dat seama, de altfel, şi Traian Băsescu. Prezent la lansarea candidaţilor PD-L, preşedintele şi-a anunţat implicarea în campania electorală a PD-L. Fireşte, un rol important în această decizie l-a jucat incapacitatea domniei sale de a sta în plan secund mediatic o lună şi ceva de zile, în timp ce alţi politicieni vor fi în prim-plan.

Motivul decisiv l-a dat însă conştiinţa că adversarii săi vor folosi campania pentru europarlamentare ca scenă pentru a-şi face campanie la prezidenţiale.

N-a fost prea greu pentru strategii de la Cotroceni să intuiască strategia electorală a adversarilor lui Traian Băsescu: Mircea Geoană şi Crin Antonescu. În cazul lui Crin Antonescu, aplicarea strategiei nu ridică nici o