Au trecut 40 de ani de la prima petrecere hip-hop din New York care a dat naştere unei întregi culturi muzicale. Într-un apartament de pe strada Sedgwick, din Bronx, în 1973, Clive Campbell, cunoscut ca DJ Kool Herc, şi sora acestuia, Cindy, au organizat o petrecere care avea să dea startul unui nou curent muzical: hip-hop.
Chiar dacă petrecerea nu a fost de mare anvergură, aceasta a reprezentat un punct de cotitură în istoria hip-hopului, o scânteie care a aprins o mişcare internaţională, care se păstrează vie şi astăzi. Kool Herc, cel care este privit ca unul dintre „tăticii“ hip-hop-ului, declara recent că „acea petrecere a schimbat lumea“, după cum notează BBC.
Deşi legenda poate părea banală, factorul care a condus la crearea unei culturi hip-hop a fost fuziunea dintre influenţele sociale, muzicale şi politice diverse şi complexe.
În cartea sa, „Nu mă pot opri, nu mă opresc: O istorie a generaţiei hip-hop“, academicianul şi jurnalistul Jeff Chang localizează bazele hip-hop-ului în politicile sociale ale „reînoirii urbane“, iniţiată de Robert Moses, şi „neglijarea benignă“ a administraţiei Nixon.
Astfel, schimbările urbane de modernizare ale oraşului New York au forţat deplasarea comunităţilor de negri şi hispanici în cartierele sărăcăcioase precum Brooklyn şi Bronx. Această mutare a dat naştere aşa numitelor gang-uri, grupuri de adolescenţi, care au creat cele patru elemente specifice culturii hip-hop: rapping şi DJing, breakdance, graffiti şi beatbox sau beatboxing.
„Hip-hop-ul nu a început ca o mişcare politică. Nu a fost niciun manifest. Copiii care au început această mişcare pur şi simplu încercau să se distreze, dar au crescut sub o politică de abandon şi, din cauza acesteia, modalităţile în care îşi petreceau timpul liber conţineau o sămânţă a reînoirii culturale în masă“, a explicat Chang pentru BBC.
Aşadar, cultura hip