Pe 26 mai 2009 se implinesc 25 de ani de la inaugurarea Magistralei Albastre - cea mai vizibila investitie a epocii comuniste, realizata cu un efort urias al industriei romanesti si cu pretul a mii de vieti de detinuti politici, inca departe de performantele economice visate de oficialii Partidului Comunist.
Dupa o directiva marca I.V.Stalin
Primele planuri efective pentru saparea unui canal in zona au aparut in 1837, insa mijloacele tehnice nu au permis concretizarea ei, asa cum demonstrau experti britanici. In 1850, inginerul Ion Ionescu de la Brad concepea un alt proiect, ale carui costuri depaseau posibilitatile autoritatilor. Un alt plan a fost conceput in 1927 de inginerul Jean Stoenescu-Dunare, ca primul proiect de navigatie in zona.
Potrivit cartii-document 13 ani in anticamera lui Dej, de Paul Sfetcu, Iosif Visarionovici Stalin i-ar fi comandat demararea constructiilor lui Gheorghe Gheorghiu-Dej:
Are cunostinta conducerea Romaniei despre un proiect intocmit de englezi pe la inceputul secolului XX pentru construirea unui canal navigabil intre Dunare si Marea Neagra?
Urmarind o linie rosie pe o harta, Stalin indica locul pe unde urma sa treaca actualul canal Dunare-Marea Neagra. Dej nu are de ales si urmeaza directiva lui Stalin, cu indicatii precise referitoare la opozantii comunismului, mentionate de Marin Preda:
Ii aduni la un loc pe burghezi, scapi de grija lor si faci si o treaba, fertilizezi Dobrogea, care e un pamant cam uscat, dupa cum mi s-a spus, ar fi afirmat Stalin.
Constructia canalului a inceput in 1949, multi dintre muncitori fiind detinuti politici din marile centre de detentie comuniste. Pana in 1953, din cauza proastei organizari, au fost realizati doar trei kilometri de canal, cu toate ca in coloniile de munca fortata de pe Valea Carasu erau dizlocati, in 1952, circa 19
