Liderii USL şi Traian Băsescu au semnat un document prin care şi-au asumat nişte obligaţii, iar documentul se află, pentru garantarea respectării lui, în buzunarul liderilor Uniunii Europene. Chiar dacă nu ştim încă ce prevede exact „acordul de coabitare interinstituţională", după cum l-a numit Ponta, avem de-a face cu un act politic inedit, care pe unii trebuie să-i bucure, pe alţii să-i îngrijoreze.

După întâlnirea „informală" de săptămâna trecută dintre Victor Ponta, Crin Antonescu, Liviu Dragnea, pe de o parte, şi Traian Băsescu, de cealaltă parte, a urmat gestul surprinzător de la summitul UE când, în văzul lumii, preşedintele le-a înmânat mai multor lideri europeni un document. Zilele trecute, enigma colii de hârtie primite de Jose Manuel Barroso, Martin Schulz şi Francois Hollande s-a lămurit parţial. Au rămas însă câteva necunoscute. Una dintre acestea ar fi referitoare la sensul noţiunii de „coabitare": liderii USL se angajează să nu-l mai suspende pe Băsescu? Ce obligaţii îşi asumă, în schimb, preşedintele? O altă necunoscută ar fi legată de valoarea juridică pe care o poate avea un astfel de act. Mai exact, ce sancţiune poate primi partea care nu respectă înţelegerea?

Dincolo de aceste întrebări, mai importantă este însă semnificaţia gestului politic. Nu cred că este o practică prea obişnuită în Uniunea Europeană ca reprezentanţii a două instituţii din aceeaşi ţară să aibă nevoie de intervenţia liderilor de la Bruxelles pentru a putea să-şi vadă de treabă. Este ca în curtea şcolii când profesorii intervin şi-i despart pe bătăuşii clasei, îi pun să-şi dea mâna în faţa elevilor şi să promită că nu-şi vor sparge capul după ce rămân din nou singuri. Indiferent cine a avut iniţiativa acestui gest, pentru politicienii români este o bilă neagră. La mai mult de cinci ani de la intrarea în Uniune, liderii României continuă să fie derbedeii Eur