Cu ocazia intrării pe 1 iulie a Croaţiei în UE, Comisia Europeană a invitat un grup de jurnalişti din ţările membre pentru a cunoaşte mai bine proaspăta „achiziţie“ cu tot ce are ea mai bun şi mai frumos în materie de cultură. Timp de câteva zile, ne-am întâlnit cu artiştii emblematici ai Croaţiei şi am vizitat muzeele ei cele mai spectaculoase.

După un astfel de „pelerinaj“ putem spune fără nici o umbră de îndoială că, din punct de vedere cultural, noul stat membru aduce Uniunii o zestre extrem de valoroasă.

Printre cele mai interesante întâlniri a fost cea cu scriitoarea Slavenka Drakulic, considerată una dintre „puţinele voci ale intelectualităţii din fosta Iugoslavie prin care s-a exprimat întotdeauna bunul simţ“, chiar şi în crâncenele momente ale războiului fratricid din anii ‘90, perioadă fierbinte în care minţile celor mai mulţi intelectuali şi-au pierdut într-un fel sau altul limpezimea.

Într-un club de lectură din centrul oraşului Zagreb, „Booksa“, mirosind ademenitor a cafea, printre cărţi răsfoite în tihnă de trecători, cu un jazz-uleţ prietenos pe fundal, ne aştepta o doamnă de vreo 60 de ani, foarte relaxată, care s-a prezentat, zâmbind, „Dracula“, cu referire directă la numele său, Drakulic. Dar, în ciuda spaţiului şi a atmosferei paşnice, discuţia care s-a înfiripat a fost una cât se poate de serioasă căci Slavenka Drakulic ne-a vorbit despre rolul scriitorului într-o lume dominată de politică.

„Ca peste tot în lume, nici în ţara mea rolul scriitorului nu a fost întotdeauna unul pozitiv“, şi-a început Slavenka Drakulic speech-ul, „pentru că nu am rămas impermeabili la politic, nereuşind să ne păstrăm independenţa. Iar acest lucru s-a petrecut, în mod paradoxal, mult mai mult după destrămarea Iugoslaviei. Beneficiind în timpul lui Tito de un comunism mult mai «soft», cu posibilitatea de a călători şi de a munci în străinătate,