Preşedintele Senatului, Crin Antonescu, a decis să încheie armistiţiu cu limba lui Willam Shakespeare, idiom pe care l-a persecutat cu îndărătnicie în cadrul unor întâlniri anterioare pe care le-a avut cu oficiali străini. La întâlnirea cu preşedintele Camerei Comunelor din Marea Britanie el s-a folosit, pentru prima dată, doar de translator.
Limbile străine nu i-au fost prietene lui Antonescu de-a lungul timpului. Prima limbă pe care liderul PNL a molestat-o public a fost franceza, în cadrul unei emisiuni TV din 2009 în care a fost invitat să grăiască puţin în limba lui Descartes. Antonescu a început promiţător, dar s-a poticnit rapid şi definitiv: "Je pense que notre pays a besoin de, de, de..." (Cred că ţara noastră are nevoie de, de, de...). În consecinţă, încă nu am aflat de ce are nevoie ţara noastră.
Însă încleştarea cu limba engleză a fost mai dură. "We have here the minister of finance, the mother and the father of...", a spus Antonescu în cadrul unei întâlniri cu delegaţia FMI pe care a avut-o în scurtul mandat de preşedinte interimar al României. Nici astăzi nu se ştie cu exactitate ce a zămislit de unul singur ministrul de Finanţe de atunci, Florin Georgescu
În întâlnirea cu preşedintele Camerei Comunelor, Antonescu s-a folosit de translator, astfel încât oaspetele britanic nu a avut ocazia să savureze engleza preşedintelui Senatului. Acesta s-a mulţumit să folosească o limbă pe care o stăpâneşte mult mai bine, româna.
Dovadă este un discurs recent al său, în română, în care apare o frază de 203 cuvinte în care au încăput referiri la Emil Constantinescu, cavalerii templieri, Godfroy de Bouillon şi la Tulcea: "Atunci când Preşedintele Emil Constantinescu mi-a vorbit pentru prima dată despre simpozionul dedicat Levantului, vă mărturisesc că am fost brusc transportat în timp, poate fiindcă am crescut la Tulcea, portul de la gurile Du