Daca e sa ne luam dupa marile orientari prezentate de Comisia Europeana in documentul "Europa 2020", comunitatea noastra draga va putea evita declinul si va iesi cu fruntea sus din aceasta criza numai punand in primul rand bani seriosi in dezvoltarea cercetarii si a inovatiilor. Sigur, mai sunt subliniate cu aceeasi culoare prioritara cresterea sectorului "verde" si stradania de a infiinta noi locuri de munca (astfel incat sa ramanem cu cel mult un sfert din someri pe transa de varsta 20-64 de ani, fata de 31 de procente actualmente). Dar cercetarea, invatamantul, laboratoarele si scolile par sa fie, din nou, prioritatea prioritatilor, asa cum ii sta bine unei "trans-natiuni" europene tinere, care pariaza pe generatiile ei viitoare.

Este exact ca in urma cu zece ani – cum de vor fi trecut asa de invizibili? – cand aceeasi urgenta era anuntata cu mare protocol intr-un program conceput la Lisabona. Acel program, incununat de ambitia de a face intr-un deceniu din economia europeana cea mai competitiva economie a planetei, a esuat din diverse pricini. Toata lumea da vina pe conjuncturi neprielnice si pe nefastele interactiuni globalizante. Ar cam fi timpul sa recunoastem ca nici un guvern european si nici Comisia n-au crezut o secunda, in 2000, ca si atunci cand nu exista bani, trebuie sa-i scoti pentru laboratoare, scoli, universitati chiar si din piatra seaca. S-au gasit repede bani pentru bancile gripate, pentru marile trusturi care inchid unitati productive, pentru programe militare sau pentru risipa aparatului de stat. Iar elevii, studentii, profesorii si chiar cercetatorii au ramas la coada. Probabil ca mai mica era si prapastia crizei europene daca in acest deceniu ar fi aparut o noua generatie de inventatori si, in general, un sistem scolar european demn de noul mileniu.

Va fi ceva mai serios acest nou program, daca ne gandim ca el nic