Conflictul pe tema pensiilor militare, in care se afla Gabriel Oprea si guvernul din care face parte, pare a ascunde un alt conflict cu mult mai dur si pe cale de escaladare intre presedinte si executivul dominat de baronii PD-L.
Ministrul Apararii nu accepta scaderea pensiilor militare prin noua lege a pensiilor si a spus-o de la tribuna Parlamentului: "Pentru Armata, o lege stramba este mai grea decat un razboi drept. Prin urmare, nu pot fi de acord cu nicio masura care duce la scaderea pensiilor militarilor si ale celor din sistemul de siguranta nationala".
Ministrul Apararii are, pe fond, dreptate. Niciunde in NATO pensiile militare si cele civile nu se amesteca. Militarii sunt indreptatiti la un statut special pentru ca duc o viata plina de sacrificii si reguli stricte, de neconceput pentru celelalte categorii profesionale. In plus, sa nu uitam ca militarii sunt singurii care au in fisa postului inclusiv sacrificiul suprem, in caz de razboi.
E drept, exista o mare dilema in legatura cu pensiile militare. De ele beneficiaza si cei mai odiosi dintre romani: fostii securisti, asimilati rapid, in 1990, in armata. Dar dorinta de a le lua securistilor uriasele lor pensii nemeritate, platite din banii celor pe care i-au terorizat si ai urmasilor acestora, nu justifica nedreptatirea militarilor autentici. Dar sunt convinsa ca o formula de separare, poate fi, la o adica, gasita.
Principiul legii, potrivit caruia nimeni nu poate primi mai mult decat il indreptateste contributia, este corect. Este salutara eliminarea pensiilor speciale, cu atat mai mult cu cat ele sunt platite direct de la bugetul de stat. Dar in cazul militarilor este pe cale sa se produca o imesa eroare. De ce greseste guvernul? Probabil din aceleasi motive pentru care guvernarea in ansamblu arata asa cum arata: lipsa de viziune, de coerenta, de principii.
