Teza cea mai puternica a Elenei Udrea e ca PDL trebuie scos cumva, oricum, din conul de umbra in care a intrat dupa alegeri.

Elena Udrea pleaca de la premisa ca un PDL cu Vasile Blaga la conducere e mai putin interesant si decat circul de stat, iar conferintele lor de presa (pozitii, luari de cuvant) sunt ignorate pentru ca nu provoaca audienta. Si aici, oricat de dureros ar fi pentru Blaga, doamna pe tocuri are dreptate: un Partid Democrat Liberal cu Elena Udrea presedinte ar face furori in presa.

Ergo, audienta pana la cer, de fiecare data cand Udrea ar deschide gura. Vasile Blaga nu ar reusi acelasi lucru si de s-ar cocota el insusi pe tocuri, daramite atata timp cat discursurile sale seamana mai mult cu sporturile de rostogolire a bolovanilor decat cu arta manuirii cuvintelor.

Ca, totusi, PDL nu are decat sansa reconstructiei decente, in timp, printr-un proiect de care doar un Vasile Blaga s-ar putea ocupa, indiferent de pozitia din partid, e o alta poveste - una care nu-i intereseaza pe artizanii planului de fuga numit Elena Udrea.

Pentru ca toata lumea intelege ca aducerea Elenei Udrea la sefia PDL nu ar inseamna, cu exceptia scandalurilor de prima pagina - audienta, decat o ingropare si mai adanca a partidului in sondaje, poate ar trebui sa plecam tocmai de la aceasta idee, daca vrem sa intelegem ceva mai mult din jocurile la care sunt supusi pedelistii in aceste zile.

Asa ajungem la planul care ar avea cea mai multa consistenta, care cel putin ar fi articulat de o logica oarecare. Si anume: mandatul Elenei Udrea la conducerea PDL ar avea drept scop final exorcizarea partidului de raul cel mai mare - insasi Elena Udrea, recunoscuta drept simbolul decaderii si decadentei pedelistilor.

Prin exhibarea doamnei, fie pe tocuri, fie infipta in gumari, s-ar obtine in final o purificare, in sensul c