Organizatiile din societatea civila, oricit de utile si entuziaste ar fi, nu pot umple golul de autoritate lasat de erodarea clasei politice Ce legatura ar putea fi intre "Gala Societatii Civile" si filmul "Codul lui Da Vinci"? Alta decit aceea ca premiera mondiala a productiei cinematografice a avut loc vineri, 19 mai, in aceeasi zi in care a fost programata ultima editie a unei gale in care sint premiate cele mai interesante proiecte initiate de societatea civila in anul care a trecut? Ar fi totusi ceva. Doua dintre fenomenele care marcheaza adinc evolutiile fundamentale din lumea occidentala sint decredibilizarea accelerata a mediilor politice in paralel cu cresterea influentei societatii civile, pe de o parte, si pierderea autoritatii bisericii ca institutie responsabila pentru asezarea reperelor morale. Ultima constatare vine intr-un climat in care amenintarea terorismului islamic a schimbat din temelii regulile jocului din 11 septembrie 2001 incoace. Nimic nu ilustreaza mai bine prapastia dintre cele doua lumi decit o comparatie intre ecourile stirnite de cartea lui Dan Brown si filmul cu acelasi nume, care au transformat intr-o mare afacere ideea de a pune in discutie teze fundamentale care stau la baza crestinismului, precum Invierea lui Iisus Hristos, si isteria fanatica, soldata cu sute de morti si incendieri de ambasade, care a fost declansata in multe tari musulmane dupa aparitia de acum celebrelor caricaturi intr-un ziar danez. Societatea occidentala, mai ales cea europeana, a impins de multa vreme religia la periferie si a diluat in mare parte autoritatea bisericii. Mai ales sub influenta stingii, care in Vest domina o parte importanta a intelighentiei. In Marea Britanie, numarul total al credinciosilor care participa la slujbele din biserici este mai mic decit cel al musulmanilor care intra in moschei, desi cei din urma nu reprezinta decit citeva proce