Atunci când ai ales ca modalitate de trecere şi de delimitare a spaţiilor uşa clasică de interior, trebuie să ai nişte informaţii minimale vizavi de acest element particular al unei amenajări. În primul rând trebuie să ştii că există uşi din lemn (masiv sau stratificat) şi uşi cu structură celulară. Acestea din urmă sunt compuse dintr-un cadru de rezistenţă cu întărituri de siguranţă pentru părţile unde vor fi montate balamalele, respectiv broasca. În interiorul acestui cadru, izolarea (fonică, dar şi termică) se face cu fagure de carton. Apoi, uşa este placată pe ambele feţe cu diferite materiale (hdf, mdf).

Alte elemente constitutive, caracteristice ambelor tipuri de uşi (lemn masiv sau cu structură celulară), sunt tocul cu garnitură de etanşare, care poate avea mai multe forme constructive, pervazuri reglabile la ambele feţe ale peretelui, broască (cu cheie, yală sau blocaj), balamale. În ceea ce priveşte mânerul, aveţi la dispoziţie o gamă variată de modele, care diferă în funcţie de formă şi de

finisaje.

ATENŢIE LA MONTAJ!

O atenţie deosebită trebuie să o acordaţi accesoriilor şi modului în care uşa este fixată în perete. Referitor la acest aspect, Cristian Urse, sales manager la Robel Doors, ne aduce următoarele lămuriri:

"Pentru fiecare uşă se folosesc trei perechi de balamale cilindrice cu acelaşi finisaj ca al broaştei, respectiv plăcuţa de închidere de pe toc (alamă sau nikel). Atât partea de balama de pe toc, cât şi cea de pe foaia de uşă sunt preasamblate astfel încât operaţiunea de montaj să se rezume numai la montarea efectivă a tocului în golul de zid şi la reglaje fine, pentru a obţine o închidere perfectă. Broasca este premontată pe foaia de uşă şi poate fi, în funcţie de opţiunile clientului, cu cheie (P), predispusă pentru cilindru de siguranţă (Y) sau cu blocaj pentru baie (W). Plăcuţa de închide