În legislaţia care însoţeşte pachetul de servicii de bază pe care Ministerul Sănătăţii intenţionează să-l introducă din martie anul viitor, apare pentru prima dată noţiunea de “listă de aşteptare”, atunci când sunt definite criteriile generale de prioritate în sistem.

Mai exact termenul de listă de aşteptare apare chiar la început, atunci când sunt explicaţi termenii şi noţiunile care apar în aceste propuneri de hotărâre de urgenţă. Astfel, potrivit documentului, sunt definite patru niveluri de prioritate:

Nivelul de prioritate zero (urgent): care se referă la afecţiunile cu potenţial imediat ce amineţă viaţa, pentru care se impune transfer ad-hoc pentru spitalizare de urgenţă şi care nu se decontează fiind obligatorie acordarea primului ajutor.

Nivelul de prioritate unu (semiurgent): care se referă la afecţiunile cu potenţial semnificativ al “intervenţiei precoce” de a salva viaţa sau de a preveni complicaţii sevedere pentru care se impune transfer în maximum 7-28 de zile;

Nivel de prioritate doi (intermediar): se referă la situaţiile clinice neameninţătoare de viaţă, dar cu un orizont de timp limitat pentru ca intervenţia să prevină deteriorirarea funcţională pentru care se impune transfer în maximum 1-3 luni ; nivelul de prioritate doi permite crearea listei de aşteptare, respectând criteriile de urgenţă

NIvelul de prioritate trei (de rutină): se referă la evaluarea complexă/precizare de diagnostic pentru pacienţii stabili a căror afecţiune nu prezintă potenţial de deteriorare rapidă sau afectare uşoară sau moderată a statusului funcţional pentru care se impune transfer în maximum 3-6 luni; nivelul de prioritate trei permite crarea listei de aşteptare, respectând criteriile de urgenţă.

În legislaţia care însoţeşte pachetul de servicii de bază pe care Ministerul Sănătăţii intenţionează să-l introducă din martie anul viitor,