Jean-François SOULET
Istoria imediata
Traducere si note: Mircea Platon. Prefata: Florin Constantiniu. Editura Corint, Colectia „Microsinteze“, Bucuresti, 2000, 140 p., f.p.
Una dintre prejudecatile frecvent intilnite in zilele noastre cu privire la munca istoricului este aceea ca acesta trebuie sa se ocupe doar de epocile mai indepartate in timp, ferindu-se sa abordeze perioadele recente. Argumentele aduse in sprijinul acestei idei sunt variate, mergind de la invocarea servitutii multor istorici fata de diverse forte politico-ideologice pina la constatarea ca, potrivit prevederilor legale in vigoare in majoritatea statelor, documentele pastrate in arhivele oficiale devin accesibile cercetatorilor la 30 de ani (iar pentru unele categorii de documente chiar la intervale de timp mai indelungate) de la producerea lor.
Jean-François Soulet, cunoscut publicului de la noi pentru excelenta Istoria comparata a statelor comuniste din 1945 pina in zilele noastre, aparuta in traducere romaneasca la Polirom, in 1998, combate aceasta prejudecata, pledind pentru legitimitatea a ceea ce numeste „istoria imediata“, adica o istorie ce studiaza „ansamblul partii terminale a istoriei contemporane“, inclusiv actualitatea cea mai recenta, si care „are drept principala caracteristica faptul ca a fost traita de istoric“ (p. 7). Pledoaria in sine este construita dupa toate regulile genului, incepind cu vechimea genului istoriografic al istoriei imediate si cu evocarea fluctuatiei in timp a conceptiilor referitoare la acesta, si continuind apoi cu examinarea dificultatilor pe care le infrunta istoricii angajati in cercetari de acest fel. Titlurile celor trei capitole ilustreaza perfect crescendo-ul argumentatiei: O istorie veche, O istorie cu drepturi depline, O istorie necesara.
Dincolo insa de caracterul de pledoarie pro domo, dime
