Am citit zilele trecute o pioasa evocatie a Iasilor inceputului de secol trecut. Ea apartine poetului Ion Dafin, din care nu am citit, vai, nici un vers. Cartea sa ofera o imagine a orasului de acum 100 de ani. Pentru curiozitatea Dvs. am ales urmatoarele amanunte mai picante. Cartea poetului Dafin (pseudonim?) se numeste Iasul cultural si social. Amintiri si insemnari (editura Viata romaneasca, 1928, 224p.). Exemplarul cercetat de mine e tocmai acela care a fost daruit de ilustrul poet profesorului de la Litere, Octav Botez (exista astazi, vecina cu Sf. Atanasie, o strada Octav Botez), cu o sensibila dedicatie. Inca din vremea autorului, senzatia cetateanului mai elevat e ca tirgul Iasilor se afla intr-un vertiginos declin. Orasul nu mai este ceea ce a fost odata! Insemnatatea lui a scazut! Acesta e si sentimentul publicistului Rudolf Sutu, despre care am scris deja sau al lui Ibraileanu, cum am vazut dintr-o scrisoare. Dar si al cetatenilor de azi, daca nu ma insel. Ochiul memorialistului Ion Dafin vede pretutindeni detalii exotice, de aspect memorabil. La Bolta Rece, de-o pilda, sint "scaune de lemn de-o rusticitate adorabila". Vinul este, se intelege, mai presus de orice elogiu. Citeva pagini se refera si la rudimentarul ideolog A.C. Cuza. Aflam astfel ca viitorul politician si-a inceput cariera scotind ziarul "Ciomagul", unde publica "spirituale articole". A.C. Cuza, e de parere autorul, creste la "scoala socialista" (sic!), pe trunchiul sanatos al ideilor radicale, asadar. Ca poet, el e primul cintaret al revoltei ateiste, un novator, cum ar veni, in materie de imprecatii la adresa lui Dumnezeu. Citez spre edificarea cititorului: "La mormintul meu prieteni lasati popii toti sa vie, // Dar le spuneti ca-n viata gindul meu a fost ateu, // C-am privit religiunea ca o goala comedie, // Spovedania minciuna si prohodul o prostie, // Si ca cerul pentru mine a fost far