De data asta nea băsescu a avut dreptate şi a punctat exact ca un preşedinte de ţară, sancţionând tentativa parlamentarilor puterii de a se pune la adăpost de lege. Servindu-se de o exprimare plastică la care, sincer, nu mă aşteptam de la unul ca el, a observat că parlamentul nu e un butic din Gara de Nord. În consecinţă, parlamentarii nu pot ieşi din categoria funcţionarilor publici, aşa cum le-ar conveni.
Just! Cu observaţia că orice butic din Gara de Nord sau din Gara Dolhasca este cu mult mai respectabil ca adunătura aia de scursuri balonate, plătite de la bugetul alimentat de noi, prostimea.
Singura parte pozitivă a parlamentului român e că funcţionează ca o sală de gimnastică. Un şef dă tonul bodogănind la tribună ceva numit pretenţios „proiect de lege” şi, în totală disciplină, sute de braţe sunt ridicate. Braţul sus, apoi jos, apoi iar sus. Unu, doi, trei, patru ! Burţile se unduiesc în valuri de slană, guşile tremură, respiraţiile puturoase încep să lucreze de parcă ar fi desfundate de un instalator bun. Feţele se înroşesc şi se îmbrobonesc de sudoare, băişanu scapă din galeriile maţelor una gazoasă rău, asemănătoare cu o bombă chimică... petre roman îi preia exemplul, membrii udemerişti nu se lasă nici ei mai prejos, că doar au savurat un gulaş la micul dejun. Apoi toţi se dezlănţuie. De aia pute locul acela în halul în care pute.
Deputaţii şi senatorii numesc gimnastica asta „votare”. Şi zic că ţine de democraţie. Greşeală ! Ceea ce ei fac ţine mai mult de masturbaţie. Habar n-au pentru ce ridică mâna. Habar n-au cât de mult se îndepărtează de ideea de democraţie ceea ce ei fac în buticul ăla.
Una dintre deputatele pesedizde din parlament, pe nume cristinica nichita, e mama unui copil autist. Cumplită suferinţă. Şi se plînge mereu că ce durere pe ea din cauza copilului. O clipă nu ar vedea în boala copilului bătaia lui Dumnezeu. Bi
