Dupa prima ecografie in care fericitilor parinti li se spune sexul viitorului copil, incep sperantele. O sa aiba cu siguranta ochii bunicului, va fi frumusel ca maica-sa, destept ca taica-sau si talentat ca matusa de la Paris. Sa dea insa Domnul sa nu mosteneasca apucaturile urate ale bunicului sau vreo boala genetica de care inca nimeni n-a auzit.
Dincolo de toate inchipuirile, cu bune si rele, pruncul este asumat de intreaga familie, e al lor. Asta in situatiile normale. Pentru ca mai sunt si familii denaturate.
Cam asta e situatia acum la PNL. Sexul basescian al lui Stolojan nu mai este un mister, parafarea unei aliante cu PD este doar o chestiune de timp, iar concentrarea eforturilor pentru debarcarea lui Tariceanu din functia de prim-ministru tine doar de oportunitatea momentului.
Motive suficiente pentru ca liberalii sa-l abandoneze pe Stolojan langa gardul Palatului Cotroceni si sa ureze PLD moarte in chinuri. Cu toate acestea, ceva remuscari ar trebui sa-i macine, pentru ca, vrand-nevrand, "Stolo" e copilul lor. Ba mai mult, nu mai departe de acum doi ani era chiar rasfatatul familiei, produsul cel mai de succes, brandul PNL.
Doar acesta este motivul pentru care a fost in doua randuri candidatul lor la alegerile prezidentiale, ales seful partidului si toata lumea il tamaia pentru ridicarea partidului de la 6% la 17%. Era atat de bun pentru PNL, incat se vorbea despre el ca despre liberalul pursange, cel care va salva portretele Bratienilor de la prafuire si partidul de la disparitie.
Declaratiile din acele vremuri de amor stau marturie. Electoratul liberal intuia ca Tariceanu, Olteanu, Orban sau altii se cam intreceau in laude, dar isi spunea ca, de, e campanie si scopul scuza mijloacele. Cu alte cuvinte, Stolojan a fost insusi PNL o buna perioada de timp si toti liberalii "autentici" pareau a fi foa