Printre clientii caselor de amanet au inceput sa apara si pensionari. Unii dintre acestia isi amaneteaza verighete pentru a supravietui pina la urmatoarea pensie. De multe ori, casele de amanet reprezinta o adevarata sursa de chilipiruri pentru cei dispusi sa investeasca in aur sau bijuterii. Dar ceea ce pentru unii inseamna chilipir, pentru altii inseamna disperare. Ca si alte multe afaceri, casele de amanet au fost si ele afectate de criza. Gabriela Hanciaruc, unic asociat al casei de amanet G&H Star IFN SRL, si al magazinelor de bijuterii Royal Star si Gabriela Bioux, spune ca romascanii nu se prea inghesuie nici sa cumpere bijuterii nici sa le amaneteze. "Casa noastra de amanet ofera cel mai bun pret pentru gramul de aur si are un sistem foarte avantajos de recuperare, plus un comision foarte scazut. Ca mai toate afacerile, si noi am fost loviti de criza. Acest lucru s-a vazut cel mai bine anul acesta. Daca in anii trecuti, in apropierea Pastelui, multa lume cumpara bijuterii pentru cadouri, acum magazinele au fost pustii. Paradoxal, vinzarile si-au mai revenit dupa Sarbatori. Oricum, lumea nu mai cumpara nici mincare, daramite sa mai investeasca in bijuterii sau aur", spune Gabriela Hanciaruc. Cit despre cei care ii calca pragul pentru a amaneta, ea spune ca si-a cistigat clienti doar prin seriozitate si sistemul extrem de avantajos de recuperare a bunurilor amanetate. In schimb, a fost martora si la multe drame, mai ales cele traite de pensionari nevoiti sa-si amaneteze verighetele pentru a supravietui pina la urmatoarea pensie. "Am avut un client care a plecat la munca in strainatate si i-am tinut aurul trei ani de zile, pina cind s-a intors. Cind e vorba de plata, cei mai punctuali sint pensionarii, pentru ca printre clientii nostri am avut si pensionari. Nu mai au bijuterii vechi sau lucruri de valoare. Vin tremurind si-si amaneteaza ba un inel, ba o verighe