Băiatul care conduce maşini, zboară cu avionul şi întâlneşte prinţi.
Tudor e un băieţel de 3 ani, deghizat în fetiţă, cu părul lung, tuns în colţuri şi cu breton drept, ceea ce-l face să semene izbitor cu Mowgli, eroul din Cărţile Junglei. Aşa este, de altfel, cunoscut la grădi.
Deşi timid la început, trece peste pudoare şi începe să se alinte. Zâmbeşte ştrengar, se gudură în braţele "missei" (n.r. - doamna directoare) şi se strâmbă la poze. "Nu vorbea mai nimic la început. Acum turuie ca o mitralieră rusească. Are însă foarte multe chestii de spus". Aveam să ne convingem şi noi în scurt timp de spusele directoarei.
Demonstraţie de condus
A acceptat să stea de vorbă cu noi, deşi a avut un program încărcat în această perioadă. Repetiţiile pentru marea serbare de Crăciun îi ocupau cea mai mare parte din timp. A jucat rolul unui "brăduleţ mare cât tati", cam tot atât de mare cât deschizătura lui de braţe. Şi pentru că nu vrea să deconspire programul, ne-a făcut o mică demonstraţie şi a recitat stâlcit poezia, pentru care a primit oricum aplauze.
Nu are mari pretenţii de la Moş Crăciun. Vrea şi el "ca orice copil" doar o maşină "alfa rumeo neagră, să se urce-n ea şi să conducă". Pretinde că ştie acest lucru şi chiar a mai făcut asta de câteva ori până acum.
Ca să-l credem, e gata să ne arate. Condusul se transformă în zbor: masa pe post de maşină, scăunel de la "grădi"- locul şoferului şi un volan imaginar. Nici nu apucăm să ne dezmeticim bine că în secunda următoare Edi este direct pe masă: se suceşte, se-nvârteşte, iar cana de ceai rămâne intactă doar prin minune. Totul se rezumă la onomatopee: "vrummm-vruuum-bruuuum".
Se lansează fără probleme în discuţii de cunoscători auto cu "miss". "Ce maşină conduc eu, Tudi? Tu conduci Dacia!", râde pe sub mustăţi. "Nu-i adevărat, nu conduc Dacia,