La editorialul meu din 16 septembrie 2005, Trezirea presedintelui, se inregistrasera pana ieri la pranz 45 de interventii. Unele, comentarii. Altele, comentarii la comentarii, farmecul unor astfel de forumuri constand si in polemicile incinse intre corespondenti. Un amic din SUA, care-mi citeste editorialele doar pe Internet, imi semnala zilele trecute un pericol. Reactiile de pe Forum contin deseori nu numai insulte, dar si minciuni. Cei care consuma doar varianta electronica a Jurnalului National pot ramane cu o imagine gresita despre mine, mai ales daca nu ma cunosc. Amicul imi sugera sa intervin la conducerea gazetei pentru a impune o selectie prealabila a mesajelor, argumentandu-mi cu initiative asemanatoare asumate de unele companii americane.
Ma numar printre autorii care citesc reactiile de pe Forum. Asa cum am mai scris, sunt serioase argumente impotriva libertatii absolute facute cadou celor ascunsi in bezna Internetului. Autorii te injura (deseori scabros) sub protectia anonimatului, in timp ce tu iti iscalesti opiniile; nu se tem de procese de calomnie si, in consecinta, isi rastoarna in cap, cu o placere perversa, dejectiile din adancurile insului lor mutilat intelectual; circula zvonuri ca partide si institutii ale statului platesc niste amarati ca sa-i urmareasca si sa-i injure pe gazetarii incomozi.
Toate aceste argumente ca si altele, numeroase, nu reusesc sa contracareze uriasul avantaj pe care il ofera unui analist onest comentariile de pe Internet. Cel de a-si putea face o imagine asupra starilor de spirit existente la un moment dat asupra prejudecatilor in circulatie despre o personalitate sau alta din spatiul public, ba chiar si asupra strategiilor de batalie pe Internet asumate de diferite formatiuni, gazete, persoane. Sub acest unghi, chiar si injuraturile desucheate alcatuiesc o materie interesanta.
Exploatand-o cu int
