De peste 40 de ani trăiesc în preajma școlii. Înainte de 1989 structura anului școlar era fixă. Așa am trăit-o ca elev și apoi ca profesor. Bună, rea, ne obișnuisem în acel fel. Apoi s-a tot modificat.
La fel și programele și unele materii. De la un ministru la altul s-au inventat tot felul de minuni pe care nu le mai repet, pentru că cei interesați le știu bine. Personalul didactic a fost tot timpul defavorizat și salarizarea lui din prezent spune totul. Mai nou lucrurile s-au zăpăcit și mai tare cu clasa zero, ca să nu mai vorbim despre toate prostiile care se pregătesc, sau care se zvonesc.
Acum apare și o noutate în domeniu. Școala se oprește, în anumite zone ale țării, pentru o simplă ninsoare.
Asta cu câteva zile înainte să înceapă săptămâna “școala altfel”, o aiureală de experiment în care elevii vin la școală dar nu fac ore.
De ani buni buletinul meteo a fost transformat într-un instrument de diversiune. Meteorologii nu au fost niciodată criticați sau chiar sancționați pentru toate codurile pe care le emit și care nu se adeveresc. De sărăcie și din lipsă de preocupări și ocupație noi le luăm în serios , ba ne mai și lamentăm că e cod, indiferent de care.
Știu că ceea ce scriu nu va place nimănui , dar eu susțin că fiecare zi de școală este importantă. Elevii, profesorii și învățătorii au dialogul lor. Dozat cu migală și greu de întreținut. Așa se face școală. În fiecare zi, cu teme și extemporale, cu scos la tablă, note bune și mustrări. Orice zi de întrerupere contează. Mai ales dacă este și degeaba și dă impresia de neseriozitate.
Într-un an am făcut Paștele în insula Creta, din Grecia. Erau 15 grade Celsius. Insula nu era așa populată de turiști și am avut ocazia să vedem , în oraș, mai mulți greci. Erau înfofoliți, aveau fulare și mănuși. Noi românii eram toți îmbrăcați lejer, cu câte o hăinuță. Suntem obișnuiți cu frigul, di
