Cu 163 de voturi contra si 131 de voturi pentru, Camera Deputatilor a respins cererea de perchezitie a imobilelor lui Adrian Nastase.
Faptul va starni, cum e si de asteptat, un vartej de comentarii in presa. Cele mai multe vor sta sub semnul binecunoscutului narav al presei noastre din ultimul timp: inlocuirea explicarii complexe si aprofundate cu atitudinea. Si cum subiectul intamplarii e Adrian Nastase, atitudinea datatorilor cu parerea e previzibila. Cea de Procurori ai Republicii. Procurori, fireste, care cer ghilotinarea bogatasilor in pagini de gazete sau studiouri de televiziuni avand ca patroni multimiliardari ai Romaniei. Sunt aproape sigur ca gazete precum Cotidianul, avand ca proprietar pe puscariabilul Sorin Matei, vor traversa violente diarei demagogice pe tema complicitatii dintre Adrian Nastase si clasa politica. Fireste, trecand cu vederea complicitatea Parchetului General cu actionarii gazetei, verificati la conturi pentru spalare de bani, uitati insa de Parchet cata vreme redactorii, stransi sub conducerea anonimului limbric de presa Doru Buscu, ii sufla Monicai Macovei in subtiori, cand distinsa are fierbinteli.
Sa incercam, asadar, a gasi cateva din semnificatiile votului de ieri:
1. si-a spus cuvantul, inainte de toate, solidaritatea clasei politice din Romania lui 2006, clasa confruntata tot mai mult cu tendintele lui Traian Basescu de a o pune la indoiala printr-o politica populista, in genul celor practicate de presedintii republicilor bananiere din America Latina.
2. deputatii au sesizat disproportia dintre acuzatiile aduse lui Adrian Nastase in acest dosar si cererea de perchizitie. Prin multe caracteristici, perchezitia are gravitatea arestarii preventive. Procurorii nu intra in casa omului pentru a bea o cafea. Ei rastoarna totul cu fundul in sus, cotrobaiesc prin hartii, isi vara nasul, perversi cum sunt, in chilot