Un thriller absurd, un tensionat film psihologic, un studiu asupra nervilor şi surescitării. Spuneţi-i cum vreţi, dar nu-i spuneţi “meci de fotbal” fiindcă nu a fost loc de aşa ceva. Ceea ce s-a petrecut aseară seamănă prea puţin cu sportul, cu ceea ce ar trebui să fie acest spectacol. Pe nimeni n-a interesat ieri altceva decât punctele puse în joc, cele care se cereau smulse (sau apărate) cu orice preţ, asta chiar şi fără a avea niciun merit asupra posesiunii lor.
Vinovat pentru întorsătura luată este în primul rând CFR-ul, cel care, prin statură, nivelul pretenţiilor şi aşteptărilor ar fi trebui să dicteze, să dea tonul. Imediat ce a devenit evident că lucrurile scapă de sub control minţile s-au înceţoşat, fotbalul a devenit o răfuială de nestăvilit de nimeni. 10 cartonaşe galbene şi 3 roşii e o recoltă jenantă pentru o echipă ce vrea ca în acest sezon să dovedească faptul că e cea mai bună. Arbitrul? Să-l facem acum pe necunoscutul Iulian Dima vedetă şi ţintă a acuzelor noastre e cea mai proastă atitudine, dovedeşte şi mai clar iresponsabilitate, incapacitatea de a accepta realitatea. Într-adevăr, 3 jucători eliminaţi n-am mai avut în era modernă a CFR-ului, dar pentru asta nu poate fi blamat regulamentul jocului de fotbal, cel care a fost aplicat de către arbitru, în general, cu dreaptă judecată. Dacă ascundem cauza în spatele efectului, când este evident că există suficiente dovedi de vinovaţie, cădem în păcatul greu al milogelii. Continuănd astfel nu vom vedea adevăratele probleme, deci nu va fi nicio speranţă să le rezolvăm. Mai bine să ne recăpătăm echilibrul după un astfel de episod şocant, să căutăm să vedem şi să înţelegem faptele aşa cum sunt.
Cine-i psiholog la CFR? Cine are rolul de a motiva dar şi de a modera temperamentele? Întreb acest lucru fiindcă o minte ambiţionată excesiv pe un obiectiv ajunge deseori să eşueze lamentabil, să î