În timpul lungilor marşuri, trupele lui Napoleon Bonaparte aveau nevoie de raţii zilnice de alimente, numai că alimentele nu rezistau mai mult de câteva zile. Acesta este motivul pentru care, în În timpul lungilor marşuri, trupele lui Napoleon Bonaparte aveau nevoie de raţii zilnice de alimente, numai că alimentele nu rezistau mai mult de câteva zile. Acesta este motivul pentru care, în 1800, Napoleon Bonaparte a promis o recompensă de 12.000 de franci celui care descoperea o metodă de conservare a hranei, prin care să asigure proviziile soldaţilor. După ani de experimente, francezul Nicolas Francois Appert a găsit o astfel de metodă şi a câştigat, în 1809, premiul dat de Napoleon. Astfel, Appert îmbutelia de toate - carne de oaie, de pasăre, ouă, lapte şi mâncăruri gata preparate într-o sticlă ce era umplută cu hrană până la gât, sigilată cu un dop şi învelită în pânză, pentru protecţie. Era apoi introdusă în apă, dată în clocot şi fiartă atâta timp cât Appert considera că era necesar pentru ca alimentele să fie gătite. Spre deosebire de pasteurizare, care se face la 70 de grade Celsius, metoda lui Appert presupunea de multe ori fierberea la o temperatură mult mai mare, în unele cazuri alimentele pierzându-şi astfel gustul. Anul următor, acesta a publicat "Arta conservării substanţelor animale şi vegetale", prima carte culinară care trata metodele moderne de conservare a hranei Casa Appert a devenit şi prima fabrică de conserve din lume, cu 100 de ani înainte ca Louis Pasteur să demonstreze că bacteriile pot fi distruse prin fierbere. Appert şi-a patentat invenţia şi şi-a deschis o afacere al cărei obiect de activitate era conservarea hranei în sticle sigilate. Datorită simplităţii sale, metoda de conservare a hranei descoperită de francez s-a răspândit foarte repede. În 1810, francezul Pierre Durand a patentat şi el o metodă similară, numai că de data asta hran