Piţurcă are o singură dilemă ofensivă. Va judeca după ultimele prestaţii sau în funcţie de superstiţie?
În drum spre Elveţia, gîndul ne-a rămas la ultimul amical al “tricolorilor”, tonica victorie cu 4-0 în faţa Muntenegrului. N-am să mă opresc azi asupra problemelor de concentrare, sincronizare şi plasament ale defensivei noastre în primul mitan, ci voi încerca o discuţie pe tema vîrfului împins care ar merita la ora asta să joace alături de Mutu în atac. Marica sau Marius Niculae? Dacă Hamlet ar fi fost selecţionerul României, cu siguranţă că aceasta ar fi fost întrebarea pe care şi-ar fi pus-o.
Plusuri şi minusuri
Atuurile lui Ciprian vin din viteza superioară faţă de cea a lui Marius, din felul versatil, neşablonard, de a trata fazele şi din arhicunoscuta superstiţiozitate a lui Piţurcă. Marica e vîrful care a dus greul preliminariilor, care a marcat de 5 ori în grupă şi care, în concluzie, a contribuit la performanţa antrenorului de a califica din nou naţionala, după 8 ani, la un turneu final.
Dacă trecutul îndepărtat îi e platoşă, cel apropiat nu-i prea serveşte lui Marica. Exilat undeva în banda stîngă de Armin Veh la echipa sa de club, Ciprian nu doar că a jucat tot acest an pe un alt post, dar, spre final, a şi pierdut echipa.
În contrapartidă, Marius vine cu o formă fizică apropiată de cea pentru care, acum 6 ani, Milanul dorea să-l cumpere pe bani mulţi de la Sporting Lisabona. “Săgeată” pare mai determinat ca niciodată, a slăbit, ajungînd la greutatea cu care cîştiga campionatul Portugaliei şi, peste toate astea, are continuitate în joc, scoţienii de la Inverness folosindu-l constant şi pe postul lui.
Egali la goluri, diferiţi la ocazii şi şuturi
Şi contra Rusiei, şi contra Muntenegrului, Piţurcă a început cu atacantul Stuttgartului. De fiecare dat