Industria siderurgica si cea miniera au fost dintotdeauna sectoare economice greu de gestionat din cauza concentrarii masive in zone monoindustriale cu populatie dependenta de aceste sectoare si cu Industria siderurgica si cea miniera au fost dintotdeauna sectoare economice greu de gestionat din cauza concentrarii masive in zone monoindustriale cu populatie dependenta de aceste sectoare si cu implicarea guvernelor in sprijinirea unor activitati considerate strategice. Uniunea Europeana insasi a inceput prin instituirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului, organizatie care a coordonat la nivel european activitatea in industria siderurgica. Extinderea Uniunii Europene cu obiectivul crearii celei mai competitive economii din lume necesita realizarea unui cadru competitional sever, inclusiv pentru siderurgie si ca atare a fost interzis sprijinul acordat de catre state industriei siderurgice, aceasta urmand sa activeze pe baza competitivitatii reale. Supracapacitatile existente la nivel european si mondial in siderurgie au determinat Uniunea Europeana sa interzica complet ajutorul de stat pentru investitii in acest domeniu. Negocierile pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, si in special cele la capitolul concurenta, au impus restructurarea industriei siderurgice si eliminarea ajutoarelor de stat, astfel incat la momentul aderarii industria siderurgica sa poata rezista concurentei pe piata libera europeana fara sprijinul statului. Drumul parcurs de siderurgie din 1993, cand a fost semnat Acordul de Asociere, si pana in prezent, cand se incheie capitolele de negocieri, a fost dificil, cu mari eforturi din partea populatiei, care a platit de fapt toate salariile compensatorii ale disponibilizatilor si toate facilitatile acordate investitorilor. Restructurata, complet privatizata, cu unele privatizari ce trebuie reluate, si cu o capacitate de 9 milioane ton