Anul se împarte în două pentru fermierii proprietari de vaci din Alpi (fie că vorbim de Elveţia, Franţa, Austria, Germania sau Italia), în funcţie de cele două date importante ale transhumanţei: urcatul turmelor pe munte şi coborâtul lor. Sau, cum se spune în arealul francofon: „inalpe” şi „désalpe”. Urcarea în alpaje se face primăvara, de obicei în luna mai. „Dezalpul” (ca să românizăm puţin acest termen francez similar „răvăşitului” de pe la noi, din Carpaţi) are loc toamna, între 15 septembrie şi 5 octombrie; adică de o parte şi de alta a zilei care marchează echinocţiul de toamnă. Nu-i bine, se zice, să te prindă noaptea cea lungă pe munte, aşa că cel mai bine şi mai bine este să-ţi „iei tălpăşiţa” din vreme, pentru a pune animalele la adăpost.

Reginele d’Hérens

În limba franceză, jocul de cuvinte (în sunet, nu cu literă scrisă) e mult mai subtil. „Les reines d’Hérens” poate fi uşor confundat cu „les reines des reines”, adică un fel de „regine de regine”. Asta şi sunt, ele, negrele „vaci luptătoare” din Alpi: nişte regine ale turmelor care vara toată hălăduiesc în alpajele din munte. Originare din Val d’Hérens, au în particular, faţă de alte rase de bovine, faptul că nu masculul, ci femela este cea care se luptă pentru a conduce „trupele” (les trupeaux, în franceză), iar acest aspect „belicos” se pare că a şi ajutat rasa să se menţină.

Întrecerile între vaci au loc, îndeobşte, spontan, primăvara şi toamna, alegându-se o regină a alpajelor şi o alta a iernilor blânde petrecute în grajdurile de sub munte. După aproximativ trei luni în alpajele aflate la altitudine (fermele sunt situate, de obicei, între 1.100 şi 2.300 de metri înălţime – în cele aflate mai sus de 2.000 de metri se spune că se pregătesc lactatele şi brânzeturile cu Omega 3, fiindcă păşunea pe care pasc vacile este saturată cu Omega 3), la sfârşitul lui septembrie „dezalpu