Marele castig al celui de-al doilea film al lui Constantin Popescu sunt actorii - in special Vlad Ivanov, aflat la primul rol principal in lungmetraj. Filmul incepe de jos, dar isi gaseste suflul pe drum pentru a-l pierde din nou, la final. Poate ca aceasta noua "felie de viata" ar fi trebuit sa fi fost facuta la timpul sau - acesta ar fi marele lui ghinion.
Probabil ca e vorba despre perioada de valabilitate pe care fiecare proiect o are, potrivit zicalei cu lucrurile care trebuie facute la timp. "Principii de viata" a fost scris de Razvan Radulescu si Alex Baciu acum cativa ani, si initial trebuia sa fie regizat de Radu Jude. Dupa ce Radu Jude a iesit din schema (facand pe urma "Cea mai fericita fata din lume"), scenariul a ajuns la Constantin Popescu.
Cand filmul a fost aratat in avanpremiera la TIFF - unde a luat Premiul de regie -, au fost voci care au spus ca "felia de viata" incepe sa-si schimbe culoarea, ca mai trebuie incercat si altceva. E adevarat, filmul te duce cu gandul la "Felicia, inainte de toate", la "Cea mai fericita fata din lume" si la intreg curentul minimalist dar, desi regasesti puncte comune, nu minimalismul e vinovat de faptul ca nu te convinge pana la capat.
"Principii de viata" nu are ambitii prea mari. El aduce in scena o "intamplare simpla" petrecuta in decursul a 24 de ore, cand unui barbat din zilele noastre, care se pregateste sa plece in vacanta cu a doua nevasta, primul copil (un adolescent cu care nu se intelege) si al doilea copil (pe care il paste raceala), un sir de mici evenimente neprevazute ii pun nervii la incercare.
Confruntat cu aceste mici accidente, Emilian Velicanu isi da intr-un final seama (sau ar trebui sa-si dea seama) - cam cand ajunge ca o oala sub presiune - ca nu poate controla nici viata celorlalti, nici propria lui viata.
Momentul de descarcare energetic
