În satele transilvane, ziua de Bobotează capătă semnificaţii magice: cerul se deschide, este singura zi din an în care, se spune, animalele vorbesc pe înţelesul oamenilor, iar fetele tinere îşi pot visa ursitul.

6 ianuarie. Este ziua în care casele gospodarilor din întreaga Transilvanie primesc binecuvântarea preoţilor, iar apa râurilor şi a fântânilor este sfinţită.

Un obicei păstrat nealterat de secole este sfinţirea apei fântânii din centrul satului. „După liturghia din biserică, preotul merge în centrul satului şi sfinţeşte fântâna, iar sătenii iau apă şi o duc acasă. Peste an, la boală sau încercări, beau câte puţin din apa sfinţită de Bobotează", explică etnologul Janeta Ciocan.

CLICK AICI PENTRU MAI MULTE IMAGINI DE LA SFINŢIREA FÂNTÂNII DIN IACOBENI

În fiecare an, preotul porneşte de la o altă casă. „Există şi acum credinţa populară, de multe ori adeverită, potrivit căreia cineva din ultima casă din sat care a fost sfinţită va muri în acel an. Din acest motiv, preotul începe de la case diferite", explică etnologul.

Masă bogată, în aşteptarea preotului

Gospodinele îl aşteaptă pe preotul care le va sfinţi căminele cu masă îmbelşugată, pregătită exact ca în ziua de Crăciun. În plus, femeile aşează boabe de grâu, porumb, dar şi fân sub faţa de masă. „Acest obicei este legat de belşugul din gospodărie. Preotul trebuie neapărat să guste din bucate, pentru ca întregul an să le meargă bine celor din casă. Boabele de porumb sunt şi ele sfinţite, preotul ştie că ele stau ascunse sub faţa de masă, iar după plecarea acestuia gospodinele le aruncă iute la animale. Astfel, animalele vor fi ferite tot anul de boli, iar găinile vor sta în cuibar", mai spune Janeta Ciocan.

Gospodinele îi dădeau, pe vremuri, preotului, o recompensă simbolică: un scul de cânepă. „Din acel scul, gospodinele rupeau un fir, pe care îl păstr