- Social - nr. 228 / 22 Noiembrie, 2012 Va promiteam, in precedentul material, cateva cuvinte despre coruptie. E o tema extrem de grea care ar putea fi tratata in volume intregi de nuante, pronuntari, analize etc., inclusiv istorice. Ca simplu alegator, imi permit cateva idei si intrebari legate de viata de zi cu zi (aspectul social al problemei) si sa o luam de la mic la mare, asa cum este si normal. "Mica coruptie” Incepem cu un caz la moda in prezent, "calatoria cu Nasul”. De la bun inceput trebuie sa spun ca a existat, exista si probabil va mai exista. Dar trebuie facute niste diferentieri situate la poli opusi si va voi da cateva exemple. Prin anii ’70, era absolut necesar sa ajung la Bucuresti la o ora matinala si mergeam pe relatia Sighisoara-Bucuresti cu trenul. Pentru loc si supliment de viteza era coada mare, iar timpul era limitat. In spatele meu un tip inalt in "Alain Delon”, pe care, uitandu-ma mai atent, l-am recunoscut: era Florin Piersic. Trenul ajunge in gara, noi nu ajungem sa ne luam tichetele necesare, dar mergem si ne urcam in tren. Eu ma duc la Nasu, ii explic situatia, ii dau un "pol” si ma duce la compartimentul de serviciu. Ajungem in Bucuresti, cobor, coboara si Florin, dar de la clasa I. Deci, ne-am rezolvat fiecare problemele cu Nasul. Ma rog, situatia e oarecum nostima, dar e absolut reala. Si ca sa ne pastram intr-un fel umorul, sa va povestesc si cateva situatii de dupa 1990. Se intampla tot pe linia ferata, in trenurile unor societati particulare, care eliberau bilete in tren: Conductorul: "Unde mergeti?” Clientul: "Pana in statia X”. Dialogul continua, apoi, in functie de conductor. Unul zice: "Pai, dai si dumneata de-o bere“ (3 lei). Altul, caruia i-am dat 5 lei mi-a dat 3 lei rest. Deci, asta nu era bautor de bere. Exemplele pot continua. Si nu cu sutele, ci cu miile. Atat pe calea ferata, cat si pe traseele auto. Si atunci, ca s