Citind Dialogurile provocate, incetul cu incetul, incepi sa intelegi de ce traim intr-o tara frumoasa, dar vesnic saraca, in care lucrurile merg, in ciuda sanselor pe care ni le harazeste destinul, din ce in ce mai prost. De ce? Pentru ca ne-am obisnuit ca viata noastra sa fie guvernata de hazard si de legile bunului plac... "Este un aparat deosebit", cu aceste cuvinte incepe strania descriere a unui complicat mecanism de tortura ce troneaza mica vale "imprejmuita de jur imprejur cu povirnisuri golase", din Colonia penitenciara a lui Franz Kafka. Exploratorul, ratacit in aceasta lume a formelor, este invitat de noul comandant al lagarului sa asiste la executia unui soldat, pentru neglijenta in timpul serviciului si atitudinea sa recalcitranta fata de superiori. Condamnatul este atit de absorbit de aceasta masina a mortii, incit devine mai supus decit un ciine. El ar putea, noteaza Kafka, sa fie lasat sa umble liber prin colonie, fara sa existe riscul sa dispara. Ar fi necesar "un simplu fluierat", pentru ca osinditul sa "vina singur" de oriunde ar fi si sa se intinda pe "patul" aflat dedesubtul "grapei" prevazute cu ace de insertie, ce urmeaza sa-l sfirtece bucatica cu bucatica, nu inainte insa de a-i inscriptiona pe corp porunca pe care a incalcat-o. Pentru a demonstra cit de perfect este aparatul construit in vremea glorioasa a vechiului comandant, ofiterul (ramas singurul adept al acestei metode de executie), pledindu-si cauza in fata exploratorului, elibereaza condamnatul si isi ofera trupul drept ofranda complicatei masinarii (care merge din ce in ce mai hodorogit), transformindu-se in victima si in propriul sau calau.

Aceasta povestire a lui Kafka mi-a revenit in minte la sfirsitul lecturii cartii Dialoguri provocate cu Valer Dorneanu, de Adi Cristi, a carei lansare a avut loc nu demult la Casa de Cultura a Municipiului "Mihai Ursachi". Cartea are, in pri