Libia sau pe numele complet Marea Uniune Popular-Socialista Araba Libiana (Al-Jamahiriyyah al-Arabiyyah al-Libiyyah as-Sabiyyah al-Istirakiyyah al-Uzma) se situeaza intre Algeria, Tunisia in Vest si Egiptul in Est. Libia are o suprafata enorma de 1,8 milioane Km patrati si o populatie estimata la 6,4 milioane de locuitori. Conform ultimului recesamant din 2006 si datelor furnizate de agentiile de specialitate ale ONU, populatia Libiei ar fi numai de 5,6 milioane de locuitori.
Fara o importanta deosebita, inaintea descoperirii fabuloaselor rezerve de petrol, Libia a fost colonizata de europeni mult mai tarziu decat celelalte state din Nordul Africii. In 1912, Libia a fost invadata de catre Italia, doritoare sa-si construiasca un imperiu colonial. Dominatia italiana asupra Libiei, sau cum o numeau italienii - Tripolitania, a durat pana la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial.
La sfarsitul razboiului, aliatii nu s-au inteles in privinta viitorului fostei colonii italiene. In acel moment Libia avea un teritoriu de cinci ori mai mare decat Italia. Cu toate acestea, populatia ei nu depasea un milion de locuitori, ceea ce facea sa reprezinte o destinatie potrivita de colonizare pentru unii italieni, care incepusera sa caute noi locuri de emigratie dupa razboi. Dezacordul dintre puterile din Vest si Uniunea Sovietica a facut ca ONU sa decida acordarea independentei acestei tari (prima colonie africana care a obtinut independenta), sub conducerea regelui Idris I, detronat pe 1 septembrie 1969 de colonelul Muammar Gaddafi. In primii 7 ani de la revolutie, Colonelul Muammar Gaddafi, impreuna cu 12 ofiteri ai armatei, formeaza Comanda Consiliului Revolutionar si incep o revizie generala in sistemul politic, social si economic al Libiei. Dupa 1980 creste competitia intre Guvernul Oficial, ierarhia militara si comitele revolutionare. Gaddafi foloseste comitetele
