Foto: Cristian Marcu Udrea s-a îmbolnăvit de adjunctivită. La partid este vice. La organizaţia de femei n-a candidat, ca să nu ajungă vice. La primărie, nu se bagă – ce-i mai trebuie încă o etichetă de vice? La Organizaţia Mondială a Turismului ocupa, se poate altfel?, tot postul de vicepreşedinte.
Măi să fie, nu putem să săltăm şi noi un pic, şi-a pus ambiţia Nutzy.
Speranţa i-a dat-o iordanianul Talib Rifai, secretarul general al OMT care, pe căldură mare, în iulie, când a fost la Bucureşti, i-a promis funcţia de… prim-vicepreşedinte dacă vine în Coreea de Sud la Adunarea Generală a organizaţiei. Zis şi făcut.
Drum lung, 18 ore, până să ajungi la locul alegerii, „la 70 de km de Busan” (sic) cum ne scria Nutzy, în 9 octombrie, pe blogul personal.
Cu şmecheria caracteristică, Nuzty voia să ne transmită de la mare distanţă o emoţie, un freamăt, o speranţă ca să nu ratăm ţinta: „Sper ca toţi cei de acasă să ne ţină pumnii strânşi, pentru că obţinerea postului de prim-vicepreşedinte ar reprezenta un câştig extrem de mare pentru România.
Sunt optimistă că ne vom întoarce cu acest post”, încheie compunerea şcolărească dna ministru, bulversată de diferenţa de fus orar şi epuizată de drumul lung până la locul luptei celei mari. Înainte să mă pun pe aşteptat cu pumnii strânşi m-am documentat ca să înţeleg pentru ce luptăm şi cu cine ne batem. Consiliul Executiv al OMT este formtă din membrii Organizaţiei (peste 150 de state, prin ministerele de turism) în proporţie de 1 la 5. Deci, vreo 30 de votanţi aleg preşedintele şi doi vicepreşedinţi. România este de la trecuta adunare vicepreşedinte al Consliului Executiv. Preşedinţia o deţinea Italia, iar cele dou locuri de „vice” erau ale Kenyei – ca prim-vice şi României, ca secund vicepreşedinte.
Aşadar, eram într-o poziţie bună, ştia dna Udrea că-i lipsea f.f.f.f. puţin ca să
