Moscova si Teheranul incep sa puna bazele unui mare joc geopolitic. Seful diplomatiei iraniene, Manuchehr Mottaki a propus recent crearea unei companii mixte pentru gaze naturale, idee lansata de Gazprom acum citiva ani, dar care abia acum tinde sa prinda contur. Alianta ar putea reprezenta o contra-pondere la politica Uniunii Europene de reducere a dependentei de resursele energetice rusesti.
Intr-o oarecare masura, scrie ziarul Gazeta, apropierea este un gest de multumire pentru sprijinul acordat de Rusia si care nu a abandonat Iranul nici chiar cind nori negrii s-au adunat deaspra programului sau nuclear. Rosatom a continuat sa construiasca centrala atomica de la Bousher, in pofida intirzierilor periodice la achitarea platilor aferente. Ca urmare, Rusia scapa de un potential concurent, care nu va mai furniza gaze europenilor ocolind Gazpromul.
La rindul sau, Iranul, al doilea numar mondial la rezervele de gaze, isi va putea spori exporturile, macar in tarile rasaritene. „Iranul nu are iesire pe pietele externe ale gazelor naturale. Este un paradox, dar o tara care poseda asemenea rezerve este importatoare de gaze naturale”, a constatat directorul Fondului national pentru securitate energetica, Konstantin Simonov.
Tot gazul produs in Iran (peste 150 miliarde de metri cubi) merge la consumul intern, iar raioanele de frontiera cumpara gaze din Turkmenia vecina, deoarece e mai ieftin asa. Pentru a evita teritoriul Rusiei, europenii si americanii, noteaza publicatia ruseasca, au pus la punct proiectul Nabucco, gazoductul care ar trebui sa fie aprovizionat cu gaz azer si turkmen, dar care de-facto miza pe zacamintele iraniene.
In 1997, compania Total a creat chiar un holding pentru exploatarea zacamintului de la Pars (rezerve prospectate de 25 trilioane metri cubi). In septembrie anul acesta, Iranul a demarat o campanie de
