Deşi descoperită de mayaşi acum 3.000 de ani, prima reţetă de ciocolată caldă a fost scrisă in 1631, in cartea doctorului spaniol Antonio Colmenero de Ledesma: "Un tratat interesant despre natura şi calităţile ciocolatei".

Deşi descoperită de mayaşi acum 3.000 de ani, prima reţetă de ciocolată caldă a fost scrisă in 1631, in cartea doctorului spaniol Antonio Colmenero de Ledesma: "Un tratat interesant despre natura şi calităţile ciocolatei". "Ciocolata supremă", dacă putem să numim aşa reţeta, avea printre ingrediente următoarele delicii: o sută de boabe de cacao, o mănă de seminţe de anason şi două măini de seminţe de vanilie (in lipsa lor se putea folosi apă de trandafiri - un alt ingredient utilizat adeseori in bucătăriile de altădată), puţină scorţişoară, o duzină de migdale şi aceeaşi cantitate de alune, cam 225 g zahăr (după sistemul de căntărire de astăzi). La sfărşit se adăuga suficient annatto (condiment specific Americii de Sud, intălnit şi sub numele de rocou), căt să-i dea culoare. In opinia autorului, ciocolata era o băutură sănătoasă, care ingrăşa, ii făcea pe oameni să aibă o judecată dreaptă şi să fie binevoitori.

DIFERENŢE. Deşi la inceput exista o confuzie intre cacaua caldă şi ciocolata caldă, acestea sunt astăzi bine delimitate. Cacaoa are in compoziţie pudră de cacao, apă sau lapte şi un indulcitor. Ciocolata caldă este mult mai consistentă, fiind preparată exclusiv din ciocolată (tablete, măcinată, rasă sau sub formă de fulgi), in stare lichidă, căreia i se adaugă diverse mirodenii, ceea ce o face deosebit de plăcută, interesantă şi mereu nouă.

INOVAŢII. Reţetele secolului al XXI-lea sunt mai "indrăzneţe", putăndu-se adăuga in compoziţie lichior, cremă de Whisky, cafea granulată, mentă sau pudră de chilli. De asemenea, ciocolata caldă poate fi preparată şi in cuptorul cu microunde. Laptele se lasă