Consiliul European de zilele trecute este important si din perspectiva noului tip de influenta pe care Uniunea il poate exercita asupra politicilor economice ale tarii noastre. Este, insa, primul summit, dupa aderare, in care se discuta de probleme grave care sint in mod evident comune, dar pentru care raspunsurile nu pot fi decit - cel mult - coordonate. Consiliul European s-a desfasurat intr-o atmosfera pesimista, marcata de criza financiara si de spectrul recesiunii economice in zona euro. Dupa ce responsabilii marilor economii europene au convenit asupra unui plan de salvare a bancilor aflate in dificultate, agenda summit-ului de la Bruxelles a devenit mai putin intunecata, insa nu a existat nici o sansa ca tema incalzirii globale sau cea a pactului asupra migratiei si azilului sa primeasca atentia dorita. De asemenea, "defectiunea" irlandeza a fost practic expediata pentru luna decembrie, intrucit acum la Dublin nu exista sanse de intoarcere a rezultatului negativ in privinta Tratatului de Reforma. In fine, nu a existat timpul necesar - si, probabil, nici nu s-ar fi intrunit consensul "celor 27" - pentru o refacere a calendarului relatiilor de parteneriat cu Rusia. Cu siguranta ca presedintia franceza s-a confruntat pina acum, in acest semestru, cu un context extrem de dificil, care nu i-a permis sa-si foloseasca influenta si ponderea in chestiuni de substanta. Criza financiara a ilustrat, in plus, limitele integrarii europene in sectorul financiar-bancar: Uniunea nu este, nici pe departe, un actor economic unitar. Asistam la instituirea unei cooperari intre egoisti, intre guverne speriate de slabiciunea pirghiilor financiare de care dispun si, desigur, de posibilele costuri electorale. Probabil ca mecanismele ad hoc ce vor fi instituite pentru a facilita aceasta cooperare se vor transforma, in viitor, din celule de criza, in autoritati cu un profil politic mai