Titlul articolului este dat de intersecţia numelor a două evenimente din zona ceramicii, desfăşurate cam în aceeaşi perioadă la Bucureşti şi Seattle. Artiştii, care sînt români, au în comun, în afară de materialul în care se exprimă, apetenţa pentru şocul cultural, acoperit conceptual prin ceea ce realizează, fiecare cu mijloace distincte. Pentru a spulbera orice echivoc privind eventuala nuanţă peiorativă a sintagmei propuse, este vorba despre expoziţia My Girls şi performance-ul Censorship of Memory, la care ne vom referi detaliat în continuare. Între 9 şi 26 martie 2012, la Galeria Galateea pot fi admirate (sau contestate) fetele din porţelan ale sculptorului ceramist Lucian Ţăran. După Pisicile cu sîni din 2005, artistul revine cu un alt subiect tabu, pe aceeaşi temă a sexualităţii, de data a­ceas­ta în context decadent. O serie de doam­ne şi domnişoare cu forme şi rotunjimi exacerbate, totuşi în anumite limite ale verosimilului biologic, tronează în luminoasa sală a galeriei de pe Calea Victoriei din Bucureşti, oprind în loc trecătorul diurn, indiferent de sex, vîrstă, cultură ori clasă socială. Dimensiunile pornind de la 100% (în sus) sporesc substanţial efectul. Am discutat cu mana­gerul Galateei, Dorina Cioplea, care ne-a vorbit despre multitudinea de reacţii la această expoziţie, intitulată My Girls. Cohorte de elevi au luat cu asalt geamurile exterioare, doamne de vîrsta a treia au arborat grimase aluziv convingătoare, domni cu chipuri severe au elogiat în spirit critic arta sau artişti diverşi au comentat cele văzute, după grile individuale. Numeroase imagini sînt deja în reţelele de socializare virtuale. Se poate spune că, din punctul de vedere al impactului, proiectul şi-a atins scopul. Subiectul şi abordarea trimit în subsidiar faptul că lucrările sînt excelent realizate. Semnul vizual este desăvîrşit, iar arsenalul artistului, pe măsura execuţiei