Nu am nici un dubiu ca mesajul presedintelui Traian Basescu referitor la educatie a fost receptat cum se cuvine atat de parlamentari, cat si de noul secretar de stat pentru invatamant preuniversitar, profesorul Dumitru Matei. Domnul presedinte a inteles ca scoala este un mix in schimbare, de oameni si realitati, si nu o cladire cu ateliere si laboratoare. Managerii devin agenti ai membrilor si nu sefi ai lor. Ei conduc pentru ca, intr-un anumit sens, profesorii, elevii si parintii acestora, intreaga comunitate, vor ca ei sa conduca. Inspectorii si directorii dobandesc autoritatea de la oamenii care vor ca ei sa conduca, sarcina lor devenind astfel legitima.
Scoala ce trebuie proiectata in Romania este mai putin predictibila, mai putin masurabila, mai putin supusa ordinii traditionale. Vor fi angajati dascali la scoala si nu scoala la profesori. Chiar daca pentru unii viitorul este inconfortabil, el nu poate fi respins.
Depolitizarea reala si democratizarea practicilor din spatiul educational, de la elaborarea si luarea deciziei de politica educationala si pana la actiunea didactica dintr-o scolita oarecare este prima masura ce trebuie luata de minister, intr-un stat democratic si european. Redarea demnitatii sociale a profesorilor printr-o salarizare corespunzatoare poate fi baza aplicarii legii calitatii in educatie. Aceasta lege propusa de Mircea Miclea are un caracter integrator prin abordarea unitara a celor doua segmente de invatamant (universitar si preuniversitar) si deschidere catre invatarea pe tot parcursul vietii. Astfel, asteptarile beneficiarilor directi (elevi, studenti) si indirecti (parinti, angajatori, intreaga societate) de servicii de educatie vor fi satisfacute la un nivel ridicat impus de standardele de calitate. Calitatea curriculumului, calitatea cadrelor didactice, flexibilitatea sistemului, calitatea infrastructurii, competi