Vară, cald, foarte cald! Vacanţă, plecări la munte, la mare. Muncind pentru salarii derizorii şi acceptând umilirea la care îi supune angajatorul, patron sau stat, românii mei au strâns ceva bănuţi la ciorap şi acum îşi fac drum spre staţiunile de odihnă. Vreme de o săptămână, poate două, vor fi nişte „regi“. Înconjuraţi de mica lor „curte regală“ formată din familie şi prieteni, vor bea bere, vor mânca mititei, vor merge prin discoteci, la plajă, la bronzat sau vor face drumeţii pe munte, fără să-şi mai numere banii cu gândul la plata întreţinerii sau a ratei la bancă. Odihniţi-vă, sărmanii mei români, şi mai uitaţi de necazuri. Bucuraţi-vă de vacanţa asta, că e scurtă şi ca mâine va trece, iar amintirea ei va fi ştearsă de necazurile care au rămas acasă şi vă aşteaptă. Odihniţi-vă!

Rămas pe acasă şi, deocamdată, lipsit de vacanţă, stau cu privirea pierdută în monitorul PC-ului şi vă întreb, de aici, de dincolo de coala de hârtie: despre ce să mai comentăm, în faţa căror primejdii să

veghem, despre ce necazuri să ne mai plângem sau despre ce bucurii să le vorbim celor din jurul nostru, chemându-i să ne fie părtaşi? Să mai vorbim despre politicieni? Ăştia sunt fără de leac. Are vreun rost să comentăm vorbele aruncate-n vânt de Băsescu, de Geoană, de Boc, de

Antonescu, de Vanghelie sau mai ştiu eu de care alt saltimbanc al circului politic românesc? Nu are rost! Măcar această puţină vacanţă de vară să ne fie liniştită, netulburată de ţipetele scandalului politic românesc. Când politicienii pleacă în vacanţă, uită de noi, ne ignoră, poate chiar se amuză cu bancuri pe seama noastră. Politicianul român merge în vacanţă, că şi el e tot om, oboseşte de atâta muncă. Să faci bani toată ziua, pe seama statului şi a electoratului, nu o fi prea uşor, nu? Ei, politicienii, uită întotdeauna de noi, poporul pe care nemeritat îl conduc, şi merg, senini şi fără vreu