Viaţa noastră politică e populată de atâtea dobitoace încât cea mai bună soluţie rămâne tot dl Ţiriac.
Ursul a mâncat un viţel. Asta ne transmiteau, ieri-dimineaţă, televiziunile de ştiri. Evident, în regim de breaking news. Bine că n-a mâncat o vulpe, îmi zic. Sau, mai rău, pe dl Vulpescu, nume parcă predestinat, după cum sugerează cineva pe Facebook. Îl ştiţi, junele spilcuit pus în fruntea OPSPI, instituţia responsabilă cu privatizările şi averea statului. Câtă a mai rămas. Sugestia nu-i rea, căci trăim în România, ţara unde orice are legătură cu te miri ce.
N-apuc să aflu ce s-a întâmplat cu ursul. Eram curios dacă o fi rudă cu celălalt urs. Cel împuşcat sâmbătă seara, ca suspect într-o serie de atacuri asupra oamenilor. Atacuri soldate cu două victime. Trei, dacă punem şi animalul la socoteală. O fi fra'su, mă gândesc, întrucât evenimentele prea se petrec în acelaşi loc şi la câteva zile distanţă. Poate vrea să se răzbune pe bipezii care i-au ciuruit ruda. Ori poate că el o fi adevăratul făptaş. Şi-atunci, să vezi comedie, vânătorii au omorât un urs nevinovat.
Nu-mi termin raţionamentul şi, zbang, cade din nou genericul de breaking news. De la subiecte cinegetice trecem la subiecte politico-economice. Dl Diaconescu s-a răzgândit, nu mai cumpără Oltchim. Nu, nu din cauză că n-are bani. În fond, ce-s 45 de milioane de euro la valoarea unui posesor de Rolls Royce? Mărunţiş! Altul e motivul, ne anunţă dânsul ritos. Guvernul USL (care rimează cu PDL şi cu "aceeaşi mizerie") îi pune condiţii. Păi, cum să-i pună lui condiţii? Şi cine-i Guvernul ăsta când el e ditamai Poporul?
N-am destulă dexteritate să schimb programul. Aşa că, după o scurtă pauză de publicitate, ne întoarcem la povestea ursului. Nişte analişti serioşi, care mai devreme dezbăteau gravele implicaţii ale închiderii combinatelor chimice, îşi dau acum cu părerea despre urs. Di
