Miguel de Unamuno, filosoful spaniol, spune: "Credinta se naste din indoiala si nu o biruie". In Evanghelia dupa Marcu gasim o vorba similara: "Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele...". In preajma Craciunului, merita sa ne oprim pentru o clipa si sa meditam asupra acestor afirmatii... Poate ca printre multe, prea multele treburi care s-au imbulzit acuma, in preajma Craciunului, a Sarbatorilor si a Anului Nou, veti gasi vreme si pentru citeva lecturi "sufletesti", ca sa le zic astfel. Finalitatea lor e una pacifica, de inseninare si bucurie. Fireste, nu voi recomanda nimanui tratate teologice intortocheate, pe Thoma de Aquino sau pe Nicolaus Cusanus (tocmai s-a tradus lucrarea lui "De docta ignorantia", la Polirom). Nu acesta e timpul speculatiilor dificile. As recomanda, mai degraba, alaturi de doua biografii ale lui Iisus Christos, o carte de predici "neconformiste" a parintelui Nicolae Steinhardt si, desigur, citeva povestiri si romane. Mai intii, biografiile. As numi, la inceput, vechea biografie a savantului francez Ernest Renan: "Viata lui Iisus". A ramas, in felul ei, nedepasita pina astazi. Pentru mine, ea are si o valoare sentimentala. Este prima biografie a lui Iisus citita in tinerete. Multi au spus ca Renan descrie prea amanuntit omul, pe Iisus din Nazaret, si ca uita esentialul: anume pe Iisus Christos. Gresesc cu totii. Pentru a pricepe simburele enigmatic si divin al Evangheliilor, bine e sa luam aminte, inainte de orice, la faptele si invataturile omului Iisus. Ernest Renan i-a reconstituit cu acuratete itinerariul care se incheie pe Golgota. "Urmarea lui Christos" ("Imitatio Christi"), cartea atribuita lui Thomas a Kempis, tocmai asta ne cere: sa incercam a-l urma pe Om. Divinul nu poate fi imitat, doar omenescul. A doua biografie e aceea, tot veche, a lui Dmitri Merejkovski, "Iisus necunoscut". Vechimea face vinul bun. Virtutea ei principala e ca ris